30.10.09 The tears we’ve cried they won’t subside. Won’t they?

De la ce s-a inceput totul?
Hmmm..... de la o despartire cred?
Da, da, despartire.... exact.....
Aee, cel putin s-a terminat.....
Aha.....
Dar cu ce s-a terminat?
Aaa, cu o despartire......
Cu o despartire?!
Mda.....
Aee, cel putin s-a terminat.....
Aha, oricum nu inteleg......
Ce?
In fiecare zi ne despartim de cineva/ceva, si tot e greu..... nici nu stiu ce-i mai greu, despartirea sau inceputul?
Vine iarna......
Inseamna ca degraba vine primavara..... vara, apoi toamna..... Vine iarna intradevar......
Deabia astept Anul Nou!
Heh, o alta despartire....
Ce fel de despartire, ce aiuresti?
A 630,720,001a despartire..... Si toate dor..... dor dublu...... nu! exponential chiar!
Imi fac un ceai, tu vrei?
Vreau.... cu Iuliana.
Iuliana?
Fata cu care am fugit de la gradinita.
Hahahahaha
Oare ce mai face?
Cine? Iuliana? Eu de unde sa stiu?
Ai dreptate, n-ai......

Fericire

De unde stii cand esti fericit?

Fericire? Ce-i aia fericire?

Ei, cum nu stii? Fericire asta atunci cand...stii tu, cand...

Atunci cand ce?

Straniu!

Ploua.

Fericire bre

Ce-i cu ea?

Face ploaia mai calda.

Si?

Si ma ajuta sa te suport in astfel de clipe...

Two wolves

One evening, a very wise, old Indian chief was speaking with his grand-son about life, telling him about the internal battle that goes on inside all people. He said, “My son, inside all of us there exists a constant battle between two wolves. One wolf is very evil. It forces you to deal with anger, envy, jealousy, sorrow, regret, greed, arrogance, self-pity, guilt, resentment, inferiority, lies, false pride, superiority, and a self-centered, destructive ego. The other wolf is good. It helps you to experience joy, peace, love, hope, serenity, humility, kindness, benevolence, empathy, generosity, truth, compassion, faith, self-respect, and to develop a giving, constructive ego.”

The grandson thought about it for a minute and then asked his grandfather, “Which wolf wins?”

The wise, old Indian chief replied, “My son, the one you feed.”

Individualism, bonus Singuratate

Ce este individualismul? Libertatea de a fi altfel?

Tind sa cred ca individualismul se deosebeste de individualitate, individualismul seaca individualitatea.

In prezent, fiecare individ se naste si traieste intr-o lume egoista si in general nu se mai asociaza sau raporteaza la nici un ideal, nu accepta nimic ce ar putea fi deasupra intereselor sale de moment. Activitatile sale mercantile exclud orice interactiune sociala sincera cu cei din grupul care face parte. Acesta nu cauta repere in cadrul grupului sau, respectiv nu gaseste solutii in cadrul acestuia. Ii este teama sa fie exclus din randurile majoritatii, dar in acelasi timp doreste sa fie unic (aici vorbesc despre individualism nu individualitate).

Individualism exagerat fals. Pentru aceasta o detest. Pentru ca ii simt disperarea si singuratatea in ochi. Vad cum tinjeste dupa o imbratisare. Ii observ zambetul care este deseori fals, lipsit de putere, cu tristete in suflet si lacrimi pe obraz. Pentru ca traieste in negare, pentru asta o detest.

Dar cine mi-a dat dreptul sa o critic?

Don't take life too seriously, you won't get out alive

“Mi-a ajuns cutitul la os.”

Stare de epuizare, apetit sporit, durere de cap, stari de plans, insomnie…. Da da, fiecare este familiar cu stresul. Il experimentam in fiecare zi, sub diferite forme si intensitati, iar pentru marea majoritate dintre noi lipsa acestuia a devenit o utopie.

Serviciu, probleme de familie, planuri de viitor… knock knock…. Intrati va rog…. Buna ziua sunt anxietatea, iar aceasta este sora mea depresia. Intrati intrati, simtiti-va ca acasa…. Da, merci… sunteti singure?.... pai nu, am sunat si atacul de cord, vine si el intr-o clipa….

Problema este asa-numita cursa contra cronometru. Regulile impuse de societatea cotidiana te atrag intr-un cerc vicios, iar rutina care se creeaza te epuizeaza la maxim si aici apare unul dintre cei mai redutabili dusmani ai sanatatii omului din societatea moderna - stresul.

Si atunci? Cum ii faci fata? Dezvolti un alt stil de viata? Iti modifici perspectiva de a privi lucrurile? Prin activitatea fizica? Cred ca ramine pentru fiecare in parte sa-si gaseasca propria evadare… Iar daca simti ca stresul iti afecteaza viata de zi cu zi, atunci ar fi bine sa-ti faci o programare la un psiholog.

Eu sunt de acord cu afirmatia ca pentru a-ti controla nivelul de stres trebuie sa-i controlezi pe cei din jurul tau (si aici nu ma refer la manipulare).

Dar tu, cum faci fata stresului?

Fobiile...

Ieri am descoperit ca am o repulsie fata de convorbirile la telefon cu persoanele necunoscute. Am ezitat sa fac un apel timp de 30 de minute si doar datorita insistentei unui prieten si seriozitatii problemei am reusit sa o fac. Si uite asa am decis sa caut o explicatie la problema mea si navigind pe net am descoperit ca sunt perosoane mai triste ca mine, la care repulsia s-a transformat in frica, iar frica in fobie.

Ce ziceti de o persoana care v-ar implora sa vorbiti la telefon in locul lui, pe motiv ca doar daca tasteaza numarul lesina?

Uite asa m-am lasat cuprins de tema fobiilor si am decis sa ma impart cu voi cu cele mai "originale" dupa parerea mea.

Caligynefobie - o teroare fara margini fata de femeile frumoase. Boala este serioasa, mai ales ca exista si o “complicatie”, philematofobia, fobia fata de sarut. Uite asta numesc eu o viata trista.

Eufobia - frica de vesti bune
Ithyphallofobia - frica de erectia penisului
Courlofobia - frica de clovni
Autodisomofobia - frica de persoane care miros urat
Levofobia - frica de lucruri aflate in partea stanga a corpului
Ostraconofobia - frica de fructe de mare
Rabdofobia - frica de baghete magice
Hexakosioihexekontahexafobia - frica de numarul 666
Hippopotamonstrosesquippedaliophobia - frica de cuvinte foarte lungi

Si cea mai "tare" dintre toate este Panofobia care reprezinta frica de tot.

Este evident ca frica poate transforma cele mai inofensive lucruri in cele mai rele cosmaruri, o teroare in masura sa-ti faca viata de zi cu zi un adevarat iad. Sa scapi de o fobie este posibil. De exemplu, psihoterapia cognitiva comportamentala propune un fel de “desensibilizare” a pacientului la stimulul fobic, prin confruntari repetate, dar graduale cu situatia respectiva. Uite asta o veste buna pentru persoana eufoba.